Imaginea României în Afganistan: „Ooo, Romania, poor country…”

Afganii sînt obişnuiţi să fie trataţi ca un popor din lumea a treia spre a patra. Pe aeroportul din Frankfurt, călătorii spre Afganistan se îmbarcă de la porţi situate la nivelul cel mai de jos. Pe măsură ce cobori spre locul de aşteptare, te izbeşte un miros greu de kebab, iar la porţile de îmbarcare, operatorilor aerieni, cît or fi ei de nemţi, deci dedicaţi muncii, le lipseşte zîmbetul profesional de pe faţă. Cursele de Kabul sînt sporadice, fac escală la Istanbul, iar linia aeriană afgană „Ariana” are reputaţia (neconfirmată) de a nu oferi pasagerilor mîncare şi apă pe perioada celor 13 ore de zbor.
afganistan-patrula-man
Aeroportul din Kabul, muzeu al războiului

Din avion, Afganistanul pare o ţară nelocuită. Întinderi pustii, deşert cît vezi cu ochii. Peisajul selenar este întrerupt de lanţuri de munţi stîncoşi, aşezări cu locuinţe paralelipipedice făcute din pămînt, după un stas auster. Adevăratul Afganistan te întîmpină la coborîrea din avion. Lîngă pista aeroportului din Kabul, capitala afgană, zac avioane ruseşti contorsionate, schelete de elicoptere, grămezi de fier vechi lăsate parcă intenţionat acolo, ca nişte exponate într-un muzeu al războiului. Aeroportul sărăcăcios seamănă mai degrabă cu o autogară, în care călătorii neraşi, îmbrăcaţi în cămăşi lungi, şalvari şi turbane, stau pe vine şi aşteaptă „rata”. Nu există maşini de ghidare, autobuze de incintă sau cărucioare pentru bagaje. Nişte hamali murdari te îmbie să-ţi pui geamantanul de mînă în căruţul lor. Doar ochii şi dinţii le sclipesc pe faţa neîngrijită. La porţi, călătorii solicită controlul documentelor ca la licitaţie. Banda rulantă cu bagaje este un mecanism care depăşeşte răbdările afganilor, ce o escaladează agili pentru a-şi recupera bagajele. Cîţiva catîri care să le care paporniţele ar fi fost mai eficienţi decît tehnica ¬secolului XX. Agitaţia reprezintă starea de spirit a afganilor, care par gata de răscoală în orice moment. Cine e calm şi încearcă să respecte o ordine este, clar, străin de loc.

Kabulonia

Incursiunea în Kabul este o aventură. Centrul capitalei afgane este sinonimul haosului, o babilonie de nedescris. Străzile sînt largi, dar supraaglomerate, asfaltate, dar înecate în praf, cu magherniţe sprijinite una într-alta şi marfa expusă direct pe trotuar. Chiar şi măcelăriile etalează hălcile de carne în cîrlige atîrnate de cercevele. Oamenii sînt într-o continuă mişcare, vorbesc tare, gesticulează, pe ton de ceartă, gata parcă să se încaiere. În trafic nu există reguli de circulaţie. Traversarea străzii este, practic, imposibilă, căci în Kabul maşinile circulă bară la bară. Miliţianul este o ¬marionetă îmbrăcată prost, care dă întruna din mîini, indicînd sensurile de mers, dar fără ca cineva să-l bage în seamă. Dacia afganilor este Toyota rablagită, cu volanul pe dreapta. Nu are numere de înmatriculare, căci nici şoferul nu posedă permis de conducere. Autobuzele sînt ca nişte camioane de circ, ţipător colorate, cu ciorchini de pasageri căţăraţi pe geamuri, care ies prin plafoane, mîndri ca la o defilare.
Afganii evaluează oamenii după culoarea pielii. Cu cît eşti mai blond, cu atît eşti mai nobil. Şi mai bun de plată. Negustorii cer pentru o pereche de ghete ordinare 40 de dolari. Dacă ai timp şi răbdare, o scoţi la 15. Cele mai aprige tîrguieli au loc la sfîrşit de săptămînă, cînd la marginea bazelor militare se instalează bazarul. Comercianţii primesc ecuson de vizitator, iar marfa le este controlată la sînge: ceasuri, covoare, pietre (semi)preţioase, ţesături, obiecte de artă, majoritatea manufacturi. Americanii se dau în vînt după ele. Pe un cufăr, un afgan a luat 60 de dolari. Un şal este 10 dolari, o basma tradiţională – 1 dolar. Un ceas „de firmă” costă 20-30 de dolari. Bijuteriile, între 5 şi 30 de dolari. Preţurile sînt piperate, dar cumpărătorii americani sînt numai buni de jumulit. Dacă le spui afganilor că eşti din România, le trezeşti mila: „Ooo, Romania, poor country…” şi-ţi mai lasă din preţ.

Sărăcia şi mizeria cruntă în care trăiesc afganii sînt incredibile pentru lumea contemporană. La maternitatea din Kabul, îngrijitorii slinoşi fac focul în mijlocul „salonului”. Nou-născuţii şi lăuzele stau claie peste grămadă, ca într-un grajd imens, fără nici o normă elementară de igienă. Într-un tuci uriaş, un bucătar soios amestecă o fiertură greu de ghicit, şi mai greu de privit, dar tocmai bună pentru hrana pacienţilor. Cei care au vizitat locul declară cu mîna pe inimă că li s-a întors stomacul pe dos.

În Afganistan nu există ordine, uzanţe. Singura rînduială de care se ţine cont cu sfinţenie este ca femeile afgane să fie invizibile. Acoperite din cap pînă în picioare, drapate în burka tradiţională (o feregea cu un mic spaţiu zăbrelit în dreptul ochilor şi nasului), femeile-momîi sînt o apariţie stranie, care îţi dă o strîngere de inimă. „De la venirea noastră aici, au mai dispărut din burkas, iar femeile încep să-şi arate chipul”, sînt convinşi americanii de progresul civilizaţiei, început de la debarcarea lor în Afganistan. Femeile care îndrăznesc să se înfăţişeze sînt întodeauna însoţite şi poartă numai straie în culori închise. Copiii sînt desculţi, mucoşi, înfiorător de murdari şi au învăţat rapid avantajele reconstrucţiei ţării: au de la cine cerşi. Îţi bat în geam, în portieră, se milogesc, zîmbesc, vor să fie pozaţi. Orice afgan stă cu plăcere la fotografiat, mai ales dacă îi arăţi pe ecranul camerei digitale cum a ieşit în poză. După care îţi cer bani pentru că ţi-au servit drept model. Buzunarele trebuie păzite în permanenţă, ca şi viaţa, căci nu ştii de unde poate veni lovitura. Funcţionari ONU (aşa-numitele „soft targets”) au fost omorîţi pe stradă, la cumpărături, ziua în amiaza mare.

Ritualul supravieţuirii nu funcţionează întotdeauna

Nu degeaba militarii trimişi în Afganistan consideră că pericolul începe de la poarta bazei militare. Ca să ieşi din bază, se execută un întreg ritual. Militarii se echipează cu vestă antiglonţ, dar fără cască, pentru a nu trezi resentimente populaţiei purtătoare de sechele de pe vremea ocupaţiei sovietice. Arma este încărcată, iar glonţul tras pe ţeavă. Civilii primesc vestă antiglonţ şi nu fac un pas fără o escortă formată din minimum doi soldaţi. Şi, neapărat, cînd bariera de la punctul de control se ridică lăsîndu-ţi cale liberă, rosteşti o rugăciune scurtă, căci ştii cînd pleci, dar nu ştii dacă te mai întorci.

Afganii par prietenoşi, dar privirea lor este ascuţită ca o lamă. Cuvintele pe care le scrîşnesc printre dinţi nu e niciodată clar dacă sînt blesteme sau vorbe de bine. Singurele clipe cînd căutătura piezişă dispare, lăsînd loc înfrigurării, sînt la vede¬rea pachetelor de mîncare împărţite de soldaţii americani. Atunci, afganii lasă naţionalismul deoparte şi se ceartă pe croissant-uri sau apă minerală oferite de „good americans”. Nu întotdeauna, însă, transporturile umanitare sînt întîmpinate cu prietenie. La unul dintre nenumăratele check-point-uri de pe drumurile Afganistanului te poţi trezi că în loc de obişnuitul salut al santinelelor locale eşti întîmpinat cu rînjete perfide şi rafale de mitralieră. Militarii români au căzut şi ei pradă bandelor de criminali.

Nici măcar o sărbătoare religioasă musulmană nu garantează oprirea ostilităţilor. Aliaţii sînt vînaţi pretutindeni. Chiar şi în propriile baze. Încărcăturile explozive apar unde nu te aştepţi. Românii au găsit una, de fabricaţie rusească, plantată chiar sub ferestrele lor.

În Afganistan contează doar clipa de faţă. Suspansul te însoţeşte pretutindeni, moartea pîndeşte la fiecare colţ. Exploziile au intrat în cotidian, iar dacă la scurt timp după o bubuitură nu se aud sirene de ambulanţă, ea intră la categoria „şi altele”.

Uneori, rachetele greşesc ţinta – una care are ca destinaţie Ambasada Marii Britanii poate lovi, fără probleme, Hotelul Continental. Nimeni nu garantează, însă, că următoarea va lovi tot aiurea.

În vizită la Hamid Karzai

A sosit ora întrevederii cu Hamid Karzai, liderul guvernului afgan. În curtea palatului prezidenţial din Kabul, microbuzele oaspeţilor – ziarişti, oficiali, ofiţeri – au fost oprite pentru control. În timpul percheziţiei amănunţite a bagajelor (dar nu şi a oamenilor), răpăituri de mitralieră au declanşat panica generală. „Everybody down!!! Down!!!”, au zbierat militarii din escortă, luînd poziţie de tragere. Unii dintre ziarişti s-au trîntit pe burtă, alţii am sărit într-o groapă adîncă de 1,5 m, plină de noroi. Nu prea aveai de ales, deşi ne îmbrăcaserăm ca pentru o vizită oficială (nu lipseau tocurile înalte de 10 cm şi hainele deschise la culoare; mai greu a fost cu ieşirea din groapă). Dispozitivul de luptă a fost instalat imediat. În acţiune au intrat tanchete şi vestitele Hummer, care au fost postate la poarta palatului. Pe turelă, „băieţii duri” cu figură impenetrabilă stăteau pregătiţi cu mitralierele automate, fără să-şi ia ochii de pe intrarea în curtea palatului. Cine ar fi forţat poarta ar fi fost mitraliat fără milă.

Mr. President Hamid Karzai

„Probleme la Ministerul Apărării. Nişte soldaţi nemulţumiţi de plata salariilor”, avea să ne explice, afişînd sînge rece, liderul Hamid Karzai. Înconjurat de gărzi de corp, „Mister President of Afghanistan”, politicianul preferat al americanilor, ne-a oferit o lecţie de charismă, eleganţă sobră şi elocinţă. Criticat pentru puterile absolute pe care vrea să le concentreze în mîinile sale prin Constituţie, Hamid Karzai argumentează tentaţia dictatorială prin cei 25 ani de instabilitate socială şi politică a Afganistanului, o ţară lipsită de exerciţiul democratic. Spune că, în 10 ani, Afganistanul va fi pregătit pentru alt sistem de conducere, căci a trăit experienţa dezastruoasă a unui regim în care preşedintele s-a luptat cu prim-ministrul la propriu (sună cunoscut?). În capul mesei oficiale, talonat de consilieri, preşedintele Hamid Karzai vorbeşte cu încruntare despre problemele care impun prezenţa ISAF (Forţa Internaţională de Asigurare a Securităţii): terorismul de la graniţa cu Pakistanul, traficul masiv de narcotice şi warlordism-ul, menţinut de „lorzii războiului”, un fel de baroni locali care nu renunţă la lupta armată pentru putere.
La terminarea întrevederii, Karzai a stat la pozat, ca orice afgan. S-a fotografiat cu ziariştii europeni, cu diplomaţii americani, cu soldaţii din escorta presei. Pentru imaginile oficiale, Hamid Karzai şi-a pus pe cap celebra căciulă din astrahan, devenită semn distinctiv al liderului afganilor. „Ei, Romania?” – m-a tras un SPP-ist de-al lor de mînecă. Era însurat cu o româncă, Gabi, din Timişoara, şi se bucura că vede o „rudă” prin alianţă.

Costumaţia de luptă a militarilor români, invidiată de americani

Să auzi vorbindu-se româneşte la 4.000 km de ţară pare un miracol. Pe români i-am descoperit în baza militară de la Kabul, după indicaţiile date cu voce tare la parcarea unei maşini de luptă, ca şi după aprecierile scăpate la adresa prezenţelor ¬femi¬nine noi. „Avem femei în bază, unele chiar frumoase, dar ne sînt doar camarade. Cînd mai trimitem poze acasă, din misiuni, soţiile ne întreabă, mai în glumă, mai în serios, cine sînt duduile. Relaţiile intime sînt, însă, excluse”, spun românii, care au semnat un contract strict pentru misiunea din Afganistan. Condiţiile sînt crunte, soldele nu-s grozave, uneori mai mici decît ale bucătarilor din alte unităţi. Dar sînt şi avantaje: echipamentele Armatei Române. O vestă antiglonţ (cu două plăci de ceramică care se aşază în sertare speciale, în faţă şi în spate) cîntăreşte 30 kg. Te cocoşează, dar este mai sigură decît a americanilor, uşoară ca un fulg. Casca militară îţi înfundă capul pe umeri, dar este „de bază” pentru combatanţi. Costumul termic al militarului român nu are contracandidat. Un astfel de costum te ajută să supravieţuieşti vitregiilor naturii din Afganistan.

Miza reconstrucţiei – bogăţia ascunsă a Afganistanului

Efortul financiar pentru refacerea infrastructurii unei ţări prăbuşite în Evul Mediu este uriaş. Suma finală destinată reconstrucţiei ţării este greu de evaluat. Miza nu este întîmplătoare. Afganistanul este o ţară bogată în resurse: gaz natural, petrol, cărbune, crom, plumb, zinc, fier, sare, pietre preţioase şi semipreţioase. Printre priorităţile Coaliţiei se numără renovarea a 1.000 de şcoli, refacerea drumurilor şi podurilor dintre Kabul, Kandahar şi Herat, reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă, construirea de aşezăminte medicale, crearea noii armate afgane şi, nu în ultimul rînd, prevenirea unei crize majore sociale. Majoritatea afganilor au declarat că se simt mai în siguranţă de la venirea trupelor aliate. În încercarea de a se apropia de populaţia afgană, aliaţii tipăresc ziare în engleză şi în cele două limbi oficiale ale ţării, paştu şi dari (persana). Dar afganii, stăpînii unei ţări sub ocupaţie, nu ştiu să citească. Locuitorilor din provincie le-au fost împărţite aparate de radio cu manivelă, independente de surse electrice, ca să asculte emisiuni speciale în care li se explică scopul şi durata vizitei aliaţilor. Dar progresul tehnicii le este străin afganilor, care mai degrabă ar meşteri din tranzistor ceva folositor gurilor de hrănit de acasă.

Zilnic, numai la Bagram, sute de localnici se îngrămădesc la poarta bazei militare cerînd de lucru. Cîţiva sînt selectaţi şi angajaţi în construcţii sau la igienizări. Cei care vor să se alăture Armatei Naţionale Afgane (ANA) se antrenează în foste baze sovietice din deşert, cu militari bulgari, englezi, francezi. Afganii cu privirea tăioasă excelează în trasul cu arma. Sînt foarte buni ochitori, nimeresc cinci ţinte din şase. Nu se pricep deloc la comunicaţii, iar viitorii tanchişti sînt convinşi cu greu să se dea jos de pe turelă. Toţi vor să stea cocoţaţi, nici unul nu vrea să intre în tanc, să-l conducă. Un soldat afgan primeşte 100 de dolari pe lună. Mulţi dintre actualii soldaţi au fost refugiaţi în Pakistan, dar s-au întors odată cu înlăturarea de la putere a regimului taliban. În ANA nu prea găseşti soldaţi din etnia paştu, majoritară în Afganistan, căci din rîndurile acesteia sînt recrutaţi talibanii. Dacă întrebi un paştun ce mai ştie de inamicul public nr. 1, Ossamma Bin Laden, un zîmbet ironic trece fugar pe faţa lui: „E pe undeva, pe-aici…”

Reclame

Mircea Badea –un pitbull cu suflet şi sinapse de grădiniţă.

Ieri dimineaţă, am scris pentru Cotidianul acest textuleţ:

“Mircea Badea a livrat în emisiunea lui instrucţiuni clare şi ferme pentru scandalurile în trafic. Ştiţi, el se ceartă şi se bate mult în trafic, deci e normal să aibă nişte competenţe pe care alţii nu le au. Ideea de bază e asta: dacă nu vrei să te baţi, ci doar să înjuri şi să-i arăţi duşmanului degetul, rămâi cu uşile şi geamurile de la maşină blocate. Singurul, dar absolut singurul motiv pentru care te dai jos din maşină este “să-i rupi capul”. Nu te dai jos din maşină ca să te cerţi. Dacă nu vrei cafteală, rămâi cu geamurile şi uşile blocate, ca să nu te trezeşti că vine inamicu’ să te scuipe sau să-ţi dea cu paralizantu’-n ochi.
Aţi înţeles, da? Scuze dac-am insistat puţin pe regula cu blocatul uşilor şi al geamurilor, dar am impresia că e foarte importantă, fiindcă şi Mircea a accentuat-o mult. Şi mai e important ceva, din câte am înţeles. Citez: “Am parcat maşina, deblochez uşile, ca să mă dau jos din ea”. Cu asta eu nu sunt foarte de acord. Sunt de părere că Badea, care merge mult la sală, se poate da jos din maşină şi fără să-şi deblocheze uşile. Mai ales în zilele în care e mai nervos.”

În replică, în emisiunea lui de aseară, Badea m-a făcut “tută” şi “proastă”. Nu mă deranjează reacţia, ba chiar mă amuză, mai ales că nu e prima oară şi că nu mă pot aştepta de la un băiat fin şi inteligent ca el să aibă alte argumente. Ce mă contrariază e altceva: tenacitatea cu care alocă timp din emisiunea aia ca să se tragă de codiţe cu oricine a scris un rând despre el. E aşa, cam ca un copil de grădiniţă. A zis cineva ceva, pac, a doua zi, e prost cu tot neamul lui. S-a uitat unul urât la o vitrină cu televizoare, când tocmai era emisiunea lui? Pac, a doua zi îi explică Mircea-n direct cât e de bou. Şi-a pus unul, la el acasă, pe frigider, un bileţel cu “Mircea Badea are o freză penibilă”, pac, află Mirciulică şi îl dă imediat la televizor.

Eu zic că ar trebui profitat de această slăbiciune a lui. Ar putea ieşi o distracţie pe cinste. Nu trebuie decât ca toată lumea care vrea să se amuze să scrie ceva de el. În ziar, pe site, pe blog, cu creta în faţa blocului, cu rujul pe oglindă, cu pipi în zăpadă etc. Important e să fim cât mai mulţi. Badea nu se va putea abţine să ne atace pe toţi în emisiune. Nu trebuie să scriem mult, că oricum citează trunchiat, în aşa fel încât să pară el mai deştept, doar să fim mulţi. O să turbeze şi o să-şi distrugă singur emisiunea, că n-o să-i mai rămână timp de revista presei.

Nu merg până la a propune s-o ţinem aşa vreo săptămână, că mi-e teamă să nu se enerveze tovarăşa educatoare Voiculescu şi să-l dea în stradă, la tramvai. Nu mă pot baza pe instinctul lui de conservare şi n-aş vrea să am pe conştiinţă un creier care funcţionează atât de simplu şi de candid. Ar fi ca şi cum i-aş spune unui copil de 3 ani, încăpăţânat şi ambiţios, că n-are curaj să se arunce de la balcon. S-ar arunca şi nu vreau. Deci aia e: să ne distrăm, dar să nu-l lăsăm pe om fără serviciu. Eu am început deja.

P.S. Mirceo, fii atent: am auzit, azi, două babe de la mine de pe scară spunând că eşti un mare papagal. Nu le înjuri la televizor?

original – aici

Lumea lui Mircea Badea: Am ajuns la concluzia că cei care ne conduc urăsc oamenii.

Penal este faptul ca s-ar putea sa aiba dreptate si asta este grav.
Singura sansa pe care o avem noi in acest an sunt alegerile prezidentiale din toamna- mergeti la vot si schimbati ceva.
„Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul” este fraza lansată de Mircea Badea şi adoptată de milioane de români din întreaga ţară. Oameni care trăiesc într-o lume în care te întâlneşti la tot pasul cu absurdul, nesimţirea şi, cel mai adesea, cu indiferenţa celorlalţi. Este lumea despre care vorbeşte în fiecare seară Mircea Badea, în emisiunea În Gura Presei. Este lumea lui Badea.

Mircea Badea s-a declarat extrem de indignat de măsurile adoptate în parcurile din Bucureşti, unde municipalitatea a interzis mersul cu bicicleta, cu rolele şi chiar călcatul pe iarbă.

„Am fost în toate parcurile din capitalele europene, de la mircea-badea-si-mihai-gadea la Londra etc. Acolo nu numai că nu există interdicţia de a păşi pe iarbă, acolo de aia te duci în parc. Idea e… orăşene trăieşti în asfalt, în parc te duci să calci pe iarbă, nu să te uiţi la ea ca la muzeu”, a precizat Mircea Badea.

„Român fiind şi având nişte reflexe absolut absurde m-am dus la Londra şi am văzut surprins că toată lumea e pe iarbă, stau sub un pom, din pom coboară veveriţa, îi dai alune din mână. Prin parc în Amsterdam am mers cu bicicleta, ca în toate capitalele, europene, dar nu este interzis să te plimbi cu bicicleta în parc, asta numai la noi se întâmplă”, a spus Mircea Badea.

„Sunt indignat de acest gen de interdicţii. Am ajuns la concluzia că aştia care ne conduc urăsc oamenii, dar ce avem voie, doar să vă plătim vouă taxe? De ce te duci în parc, dacă nu am voie cu rolele cu bicicleta şi nici să calc pe iarbă?”, a conchis Mircea Badea.
Antena3

Mircea Badea, la Poliţie cu o cravată imprimată cu oi.

Vedetea Antenei 3 din „Gura presei” in gura judecatorilor.

Mircea Badea s-a prezentat, ieri, la Secţia de Poliţie 13 a Capitalei pentru a i se înmâna mandatul de aducere în faţa judecătorilor, în dosarul „Kiseleff”. Realizatorul TV este citat ca martor în cazul accidentului mortal, petrecut în martie anul trecut, în care o tânără a fost spulberată pe trecerea de pietoni.
badea2
„Martorul” a venit în faţa poliţiştilor îmbrăcat la costum, cu o cravată roşie, pe care erau desenate oi albe, iar în mijlocul acestora se afla una neagră. Întrebat de reporterii Click! dacă are impresia că judecătorii îl văd ca pe „oaia neagră” de pe cravată, acesta a râs cu poftă, lăsând să se înţeleagă răspunsul. Mai mult, el s-a hotărât să vină, pentru că aşa cum a spus, „Nu era nimic de făcut!”.

După câteva minute în care a stat de vorbă cu ofiţerii, el a ieşit afişând un zâmbet zeflemitor. Relaxat, a povestit că nu a fost audiat, ci doar că i-a fost înmânat mandatul de aducere. „În calitatea mea de martor contribui la actul de justiţie, dar parcă îmi vine să-mi bag organul (nu cel care mă constrânge în caz că…) şi să văd ce pot să-mi facă penibilii ăştia dacă nu mă prezint”, nota, ieri, Mircea, cu înverşunare, pe blogul personal.
badea1

  • Sunt doar ceea ce pot fi.

  • RSS Locuri de munca. Joburi.

    • Angajam Dansatoare. mai 9, 2009
      Angajam Dansatoare pentru targ. 5 zile – 7 ore/zi Conditii avantajoase. Seriozitate, Comunicativitate, Aspect fizic placut, Minim 18 ani. Tel: o721.249.149 Lasa ne un comment cu datele tale (numele, adresa de email, si telefonul- nu vor aparea pe site) si in 24 de ore te contactam noi. Reclame
    • Angajam maseuze. mai 8, 2009
      Te ai saturat sa te trezesti dimineata la aceeasi ora matinala, vrei un job unde sa-ti faci singura programul si sa castigi multi bani ? ? ?  Vrei sa fi independenta financiar, sa nu dai socoteala nimanui? Alatura-te  echipei noastre si iti vei redescoperi senzualitatea intr-un mod profitabil! Salon de masaj Ultracentral Angajam maseuze: -peste […]
    • Sampling – distributie materiale publicitare. mai 8, 2009
      Angajam domnisoare  pentru distributie materiale publicitare. Conditii: minim 18 ani, aspect fizic placut, comunicativa, seriozitate, punctualitate, fire sociabila. 0721.249.149 0ffice@siam.ro
    • Angajam Hostess pentru Targ – Sala Polivalenta. aprilie 27, 2009
      Angajam Hostess pentru targ Sala Polivalenta. Arati bine si esti dezinhibata? Nu mai sta pe ganduri. Rugam si oferim seriozitate. 8h/ zi- 5 zile .150-200 ron/zi 0721.249.149 Lasa ne un comment cu datele tale (numele, adresa de email, si telefonul- nu vor aparea pe site) si in 24 de ore te contactam noi.
  • RSS Topul saloanelor de masaj

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Blog Stats

    • 53.120 hits
  • RSS Catavencu

    • Warmtech aduce în atenția clienților săi cele mai performante pompe de căldură disponibile pe piață septembrie 12, 2019
      În contextul creșterii interesului pentru protejarea mediului, românii își dezvoltă interesul pentru adoptarea de soluții eficiente pentru sporirea confortului în căminele lor. Una dintre acestea este montarea pompelor de căldură care să le asigure apă caldă menajeră, ori încălzirea sau chiar răcirea imobilului în care locuiesc. Utilizarea energiei regenerab […]
    • “Sacrificiul” Doinitei Oancea pentru rolul din superproductia de pe Antena 1: “Port zilnic…” septembrie 12, 2019
      “Sacrificiul” a inceput in forta ieri seara la Antena 1, primul episod fiind un real succes conform audientelor. Pregatirile pentru serial au inceput cu mult timp inainte, inca din timpul difuzarii serialului fenomen “Fructul Oprit” din distributia caruia au fost imprumutati si actorii care joaca in noua superproductie. Succesul are, insa, si un pret, dupa [ […]
    • Microsoft sare în apărarea Huawei. Brad Smith: „Să ne arate ce știu (SUA) ca să putem decide singuri!” septembrie 10, 2019
      Aducem aminte ca în urmă cu câteva luni, Departamentul de Comerț al Statelor Unite a interzis utilizarea tehnologiei chineze în orice instituție de securitate. De altfel, SUA a cerut nu doar companiilor americane, cât și țărilor europene, printre care și România, să se declare drept țări „libere de Huawei”. La vremea respectivă, Huawei a primit […] Articolul […]
    • Huawei răspunde DUR declarațiilor ambasadorului SUA, Gordon Sondland septembrie 10, 2019
      Huawei avertizează Statele Unite ale Americii în legătură cu intenția de a încuraja România să devină o țară „liberă de Huawei”. Deși SUA și Huawei păreau a fi ajuns la un acord – atunci când președintele Trump s-a întâlnit cu Xi Jinping – americanii și-au continuat campania de influențare a țărilor europene de a întrerupe […] Articolul Huawei răspunde DUR d […]
    • VLAD “da de pamant” cu audienta! Sezonul 2 a inceput in forta! septembrie 10, 2019
      VLAD – Sezonul 2 a inceput ieri seara cu un episod de exceptie care a ingenunchiat audienta, relateaza Paginidemedia.ro. Primul episod al Sezonului 2 a avut o medie de pana la 1,4 milioane de telespectatori / minut la nivelul tarii. Pe locul 2 dupa Pro TV cu Vlad s-a clasat Antena 1 cu emisiunea “Chefi […] Articolul VLAD “da de pamant” cu audienta! Sezonul 2 […]
    • IFA 2019 ne-a adus un nou Huawei P30 Pro, Android 10 și procesorul Kirin 990 septembrie 10, 2019
      CEO-ul Huawei, Richard Yu, a prezentat – în cadrul evenimentului IFA 2019 – un nou design pentru P30 Pro, smartphone compatibil cu sistemul de operare EMUI 10 (Android 10). Totodată, reprezentantul companiei a ținut să prezinte și ultimul model de procesor, Kirin 990, primul chipset din lume cu modem 5G integrat. „Fiind primul sistem din […] Articolul IFA 20 […]
    • Google Pixel 4: un VIDEO cu noul smartphone a ajuns pe internet! septembrie 9, 2019
      UPDATING (10 Septembrie 2019) Google Pixel 4 – un video cu noul smartphone a scăpat pe internet. VIDEO hands-on Google Pixel 4 Imagini și informații cu precedentele ediții ale seriei Pixel nu au ajuns atât de ușor pe internet cu aproape o lună înainte de lansare. Până în acest moment ne putem face o idee despre […] Articolul Google Pixel 4: un VIDEO cu noul […]
    • Au crezut ca e BOMBĂ: ce a găsit DGPMB în geanta uitată pe o stradă aglomerată din București septembrie 9, 2019
      Polițiștii secției 20 din Crângași au fost alertați în legătură cu un bagaj suspect prezent pe Calea Crângași. La fața locului a fost trimis un echipaj din cadrul Serviciului de Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase. Primul apel la 112 a fost efectuat în jurul orei 13:40, reclamantul declarând că în sectorul 6 al capitalei – […] Articolul Au crezut ca e B […]
    • Prima zi de școală, inaugurata cu “alai” de politicieni! septembrie 9, 2019
      Prima zi de scoala a celor mici a fost datata in avans fata de anii precedenti, dar si inaugurata la fel de special. Nu doar fetele bisericesti au fost prezente la ceremonia de deschidere a anului scolar, ci si politicieni de renume, dupa cum relateaza Europafm.ro. Totusi, s-a pastrat in continuare agenda festivitatii, invitatii de […] Articolul Prima zi de […]
    • CFR Cluj, meci caritabil pentru Alexandra. Încasările din meciul cu Karpaty Lviv vor fi donate septembrie 6, 2019
      Alexandra, fetița pentru care campioana României a decis să joace un meci caritabil, s-a născut fără urechi, canale auditive și pavilioane. Pentru a putea auzi, sunt necesare nu mai puțin de 4 operații complicate, ce pot fi efectuate doar în Statele Unite ale Americii. Costurile totale pentru intervențiile medicale se ridică la 200.000 de euro. […] Articolul […]